RAPORTUL ECRI ASUPRA REPUBLICII MOLDOVA (al cincilea ciclu de monitorizare) (Adoptat la 20 iunie 2018 Publicat la 2 octombrie 2018). - Strasbourg, 2018 . - 51 p.
[Accesat la 2.10.2018]
Disponibil la : https://rm.coe.int/fifth-report-on-the-republic-of-moldova-translation-in-official-langua/16808de7d9
- Report + Government comments (English)
- Report + Government comments (French)
- Report + Government comments (Official language)
De la adoptarea celui de-al patrulea raport ECRI privind Republica Moldova (de aici înainte, denumită Moldova) la 20 iunie 2013, s-au înregistrat progrese într-un anumit număr de domenii.
Vizibilitatea și activitatea Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității (CPPEDAE) s-au îmbunătățit. Odată cu adoptarea Legii cu privire la Avocatul Poporului (Ombudsmanul) în 2014, statutul instituţiei Ombudsmanului a fost reformat iar impactul său a sporit.
Vizibilitatea și activitatea Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității (CPPEDAE) s-au îmbunătățit. Odată cu adoptarea Legii cu privire la Avocatul Poporului (Ombudsmanul) în 2014, statutul instituţiei Ombudsmanului a fost reformat iar impactul său a sporit.
ECRI salută aceste evoluții pozitive în Moldova. Cu toate acestea, în ciuda progreselor înregistrate, anumite probleme continuă să îngrijoreze.
Moldova nu a ratificat încă Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar autoritățile nu au indicat vreo dată pentru ratificarea acestuia.
Codul penal al Republicii Moldova nu este în deplină concordanță cu Recomandarea de Politică Generală nr. 7 a ECRI privind legislația națională de combatere a rasismului și a discriminării rasiale și nu prevede circumstanțe agravante în cazurile motivate pe homo/transfobie. Mai rămân unele lacune, de asemenea, referitoare la prevederile legale civile și administrative.
Nu există încă date sigure privind discursul de ură și violența motivată de ură. Urmărirea penală nu este aproape niciodată pornită, iar majoritatea cazurilor sunt tratate ca şi contravenții. Există un nivel înalt de subraportare, iar lipsa urmăririi penale nu oferă un factor eficient de descurajare împotriva acestor infracțiuni. Nu există nicio condamnare cunoscută în care instanța să fi luat în considerare motivația rasială sau xenofobă la stabilirea pedepsei. Nivelul insuficient de cunoștințe și expertiză în cadrul organelor de drept și justiție în recunoașterea infracțiunilor de ură împiedică o calificare corespunzătoare a acestor infracțiuni.
În cadrul acestui raport, ECRI solicită ca autoritățile să acționeze în mai multe domenii; în acest context, face o serie de recomandări, inclusiv următoarele.
Moldova ar trebui să ratifice Protocolul nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Autoritățile moldovenești ar trebui să alinieze Codul Penal, precum și, în general, prevederile legale civile și administrative, în conformitate cu Recomandarea de Politică Generală nr. 7 a ECRI.
Împreună cu grupurile relevante ale societății civile și organizațiile internaționale, autoritățile ar trebui să dezvolte o strategie cuprinzătoare pentru prevenirea și combaterea discursului de ură.
Autoritățile ar trebui să instituie un sistem de colectare a datelor dezagregate, pentru a oferi o viziune coerentă și integrată a cazurilor, prin înregistrarea motivației specifice a infracțiunilor homo/transfobice (discursul de ură și violență) raportate poliției, precum și acțiunile întreprinse de sistemul judiciar, iar aceste informaţii trebuie puse la dispoziția publicului.
Poliția și organele de urmărire penală ar trebui să investigheze pe deplin toate cazurile de presupuse infracțiuni de ură și să se asigure că existența eventuală a unei motivații bazate pe prejudecăți este luată în considerare în mod constant în rapoartele și investigațiile poliției, precum și în orice procedură judiciară ulterioară. Mai mult, pentru a aborda problema sub-raportării, autoritățile ar trebui să pună în aplicare măsuri de consolidare a încrederii, pentru a ameliora relația dintre poliție și grupurile vulnerabile, în special comunitățile de romi și LGBT.
De asemenea, autoritățile ar trebui să propună activități de formare profesională pentru organele de aplicarea legii și pentru sistemul judiciar privind infracțiunile motivate de ură, inclusiv discursurile de ură. O astfel de instruire profesională ar trebui să acopere infracțiunile rasiste și de ură homo/transfobice, precum și profilarea rasială.*
Raportul care urmează a fost întocmit de ECRI pe propria și deplina sa răspundere. Acesta acoperă situaţia până la 23 martie 2018; niciun alt eveniment ulterior acestei date este acoperit în următoarea analiză şi nu este luat în considerare în concluziile și propunerile sale.
 |
| Добавьте подпись |
Comisia Europeană împotriva Rasismului şi a Intoleranţei (ECRI), instituită de către Consiliul Europei, este o structură independentă de monitorizare a drepturilor omului, specializată în probleme de rasism şi intoleranţă rasială. Aceasta este compusă din membri independenţi şi imparţiali, numiţi pe baza autorităţii lor morale şi a unei recunoscute expertize în probleme de rasism, xenofobie, antisemitism şi intoleranţă.
În cadrul activităţilor sale statutare, ECRI desfăşoară activități de monitorizare ţară-cu-ţară, în cadrul cărora este analizată situaţia privind rasismul şi intoleranţa în fiecare dintre Statele membre ale Consiliului Europei şi sunt elaborarate sugestii şi propuneri pentru depăşirea problemelor identificate.
Monitorizarea ţară-cu-ţară de către ECRI se face prin tratarea pe picior de egalitate a tuturor Statelor membre ale Consiliului Europei. Activitățile se desfăşoară pe cicluri de 5 ani, acoperind 9-10 ţări pe an. Rapoartele primei runde au fost elaborate la finele anului 1998, pentru cea de-a doua rundă, la finele anului 2002, pentru cea de-a treia rundă, la finele anului 2007, pentru cea de-a patra rundă, la începutul anului 2014. Lucrările pentru rapoartele celei de-a cincea runde au început în luna noiembrie 2012
În cadrul activităţilor sale statutare, ECRI desfăşoară activități de monitorizare ţară-cu-ţară, în cadrul cărora este analizată situaţia privind rasismul şi intoleranţa în fiecare dintre Statele membre ale Consiliului Europei şi sunt elaborarate sugestii şi propuneri pentru depăşirea problemelor identificate.
Monitorizarea ţară-cu-ţară de către ECRI se face prin tratarea pe picior de egalitate a tuturor Statelor membre ale Consiliului Europei. Activitățile se desfăşoară pe cicluri de 5 ani, acoperind 9-10 ţări pe an. Rapoartele primei runde au fost elaborate la finele anului 1998, pentru cea de-a doua rundă, la finele anului 2002, pentru cea de-a treia rundă, la finele anului 2007, pentru cea de-a patra rundă, la începutul anului 2014. Lucrările pentru rapoartele celei de-a cincea runde au început în luna noiembrie 2012
Vezi de asemenea
- Raportul ECRI asupra Republicii Moldova (al patrulea ciclu de monitorizare): adoptat 20 iunie 2013 / Comisia Europeană împotriva Rasismului şi Intoleranţei. - Strasbourg: Consiliul Europei, 15 octombrie 2013. - 52 p.
- BV_CoE: Documente privind monitorizarea rasismului şi intoleranţei în Moldova
Postări
