La 10 decembrie în toată lumea este marcată Ziua Internaţională a Drepturilor Omului. În această zi, în 1948, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat "Declaraţia universală a drepturilor omului". Documentul a fost elaborat ca răspuns la atrocităţile din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi este primul act internaţional în care sunt exprimate drepturile şi libertăţile fundamentale ce trebuie garantate fiinţelor umane din întreaga lume.
Instituirea oficială a Zilei Drepturilor Omului, a avut loc la plenara 317 a Adunării Generale, la 4 decembrie 1950, când Adunarea Generală a declarat Rezoluţia 423 (V), prin care invita toate statele membre, precum şi orice alte organizaţii interesate să sărbătorească ziua aşa cum cred că e potrivit. Ziua este marcată în mod normal atât de conferinţe şi reuniuni politice la nivel înalt cât şi de evenimente culturale şi expoziţii care se ocupă cu probleme legate de drepturile omului.
Această dată reprezintă un moment al victoriei raţiunii asupra ignorării, dispreţuirii şi încălcării drepturilor omului, cu care se confrunta umanitatea şi care au impus întreprinderea unor măsuri pentru protejarea demnităţii şi valorii umane.
Ziua Internaţională a Drepturilor Omului este o zi a solidarităţii umane, deoarece, prin adoptarea Declaraţiei, au fost depăşite frontierele naţionale, diferenţele etnice şi politice, statele semnatare propunându-şi să conlucreze în scopul susţinerii umanităţi în toată diversitatea sa, indiferent de religie, rasă, convingeri etc. Principiile enunţate în cuprinsul Declaraţiei reprezintă un ideal comun al societăţilor democratice, care, asigurând recunoaşterea şi aplicarea lor, promovează respectul pentru drepturile şi libertăţile fiinţei umane.
Unele din drepturile şi libertăţile consfinţite în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului au fost întruchipate în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), care a fost adoptat în 1950 de către Consiliul Europei şi este o reflectare unică a valorilor civilizaţiei şi democraţiei. CEDO oferă o listă de drepturi garantate, cum ar fi dreptul la viaţă, interzicerea torturii, sclaviei şi a muncii forţate, dreptul la libertate şi securitate, dreptul la un proces echitabil, respectarea vieţii private şi de familie, libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, libertatea de exprimare, libertatea de întrunire şi de asociere, dreptul la căsătorie, dreptul la o cale de atac eficientă şi interzicerea discriminării.
Într-o jumătate de secol, drepturile consacrate în Convenţie au evoluat treptat, datorită modului în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului le-a interpretat - jurisprudenţa - şi diverselor protocoale care au stabilit noi drepturi legate de condiţiile care nu au putut fi prevăzute atunci când a fost adoptată.
Importanţa Convenţiei constă nu numai în extinderea domeniului de aplicare al drepturilor pe care le protejează, dar, de asemenea, în sistemul de control instituit pentru a examina pretinsele încălcări şi de a asigura respectarea de către state a obligaţiilor care le revin în temeiul Convenţiei, şi anume recunoaşterea acestor drepturi şi libertăţi tuturor persoanelor aflate sub jurisdicţia lor, şi nu numai pentru cetăţenii lor.
Instituirea oficială a Zilei Drepturilor Omului, a avut loc la plenara 317 a Adunării Generale, la 4 decembrie 1950, când Adunarea Generală a declarat Rezoluţia 423 (V), prin care invita toate statele membre, precum şi orice alte organizaţii interesate să sărbătorească ziua aşa cum cred că e potrivit. Ziua este marcată în mod normal atât de conferinţe şi reuniuni politice la nivel înalt cât şi de evenimente culturale şi expoziţii care se ocupă cu probleme legate de drepturile omului.
Această dată reprezintă un moment al victoriei raţiunii asupra ignorării, dispreţuirii şi încălcării drepturilor omului, cu care se confrunta umanitatea şi care au impus întreprinderea unor măsuri pentru protejarea demnităţii şi valorii umane.
Ziua Internaţională a Drepturilor Omului este o zi a solidarităţii umane, deoarece, prin adoptarea Declaraţiei, au fost depăşite frontierele naţionale, diferenţele etnice şi politice, statele semnatare propunându-şi să conlucreze în scopul susţinerii umanităţi în toată diversitatea sa, indiferent de religie, rasă, convingeri etc. Principiile enunţate în cuprinsul Declaraţiei reprezintă un ideal comun al societăţilor democratice, care, asigurând recunoaşterea şi aplicarea lor, promovează respectul pentru drepturile şi libertăţile fiinţei umane.
Unele din drepturile şi libertăţile consfinţite în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului au fost întruchipate în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), care a fost adoptat în 1950 de către Consiliul Europei şi este o reflectare unică a valorilor civilizaţiei şi democraţiei. CEDO oferă o listă de drepturi garantate, cum ar fi dreptul la viaţă, interzicerea torturii, sclaviei şi a muncii forţate, dreptul la libertate şi securitate, dreptul la un proces echitabil, respectarea vieţii private şi de familie, libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, libertatea de exprimare, libertatea de întrunire şi de asociere, dreptul la căsătorie, dreptul la o cale de atac eficientă şi interzicerea discriminării.
Într-o jumătate de secol, drepturile consacrate în Convenţie au evoluat treptat, datorită modului în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului le-a interpretat - jurisprudenţa - şi diverselor protocoale care au stabilit noi drepturi legate de condiţiile care nu au putut fi prevăzute atunci când a fost adoptată.
Importanţa Convenţiei constă nu numai în extinderea domeniului de aplicare al drepturilor pe care le protejează, dar, de asemenea, în sistemul de control instituit pentru a examina pretinsele încălcări şi de a asigura respectarea de către state a obligaţiilor care le revin în temeiul Convenţiei, şi anume recunoaşterea acestor drepturi şi libertăţi tuturor persoanelor aflate sub jurisdicţia lor, şi nu numai pentru cetăţenii lor.
Convenţia, dar şi alte documente şi publicaţii ale Consiliului Europei în materie de drepturi ale omului pot fi consultate atât în format alectronic accesând Colecţia CPESC, cât şi în format obişnuit, în sala de lectură cu acces liber.
- E.1 Convenţia şi referinţe / Convention et references / Convention and reference
- E.3. Jurisprudenţa / Jurisprudence / Case-Law
- E.4. Educare şi documentare privind drepturile omului / Education et documentation sur les droits de l'homme / Human Rights education and documentation
- E.6. Alte rapoarte privind drepturile omului / Autres rapports sur les droits de l'homme / Other Human Rights questions
- E.6.1. Dosare cu privire la drepturile omului / Dossiers sur les droits de l'homme / Human rights files
- E.7. Carta socială / Charte sociale / Social Charter
- E.8. Egalitatea genurilor / Egalite des sexes / Gender Equality
- E.9. Tortura / Torture / Torture
Postări
