Migranţii din ţări non-UE care lucrează legal în UE se vor bucura de drepturi similare cu cele ale resortisanţilor UE în ceea ce priveşte condiţiile de muncă, securitatea socială şi accesul la serviciile publice. Toate acestea sunt incluse în cadrul unei noi legislații, "permisul unic", votată marţi. Noua legislație va permite lucrătorilor străini să obţină permise de muncă şi de şedere printr-o procedură unică.
Statele membre vor avea la dispoziție doi ani pentru a-și adapta legislația națională conform noilor reglementări.
Directiva "permisul unic" complementează alte măsuri privind migraţia legală, precum cartea albastra, si este concepută pentru a facilita migraţia necesară pentru a satisface nevoile de pe piaţa muncii din UE.
În cadrul dezbaterii de luni, raportoarea Véronique Mathieu (EPP, FR) a declarat: "Directiva privind permisul unic permite un răspuns parțial la criza de forță de muncă care se profilează la orizont. Ea permite de asemenea un control al forței de muncă. Este mai bine să avem o migrație legală, să dejucăm orice tentativă de fraudă și de migrație ilegală. În afara faptului că vom simplifica procedurile pentru permisul de rezidență și de muncă, permisul unic va permite o bază comună de drepturi pentru lucrătorii din statele terțe și lucrătorii din UE. Egalitatea de tratament a lucrătorilor este esențialul acestei directive" .
Aceste reguli nu afectează puterea de decizie a ţărilor UE în ceea ce privește admiterea muncitorilor non-UE sau numărul celor admiși, ci vor trebui să decidă într-un interval de patru luni daca acordă sau nu aprobare pentru permis unic.
Directiva propusă ar reduce, de asemenea, procedurile administrative ale resortisanţilor ţărilor terţe, permițându-le acestora să obţină permise de muncă şi de şedere într-un stat membru printr-o procedură unică. Totodată, legea va permite completarea aplicației de către migranții din țări terțe sau de către angajatorii UE ai acestora.
Cine este inclus ?
Normele s-ar aplica cetăţenilor non-UE care doresc să trăiască şi să lucreze într-un stat membru, sau care locuiesc și muncesc deja în mod legal într-o ţară UE. Noua lege nu ar include rezidenţii pe termen lung, refugiaţii şi lucrătorii detaşaţi (care sunt deja incluși în alte norme UE), lucrătorii sezonieri sau cei transferați în cadrul unei companii (de asemenea incluși în alte directive UE). Participanţii au pair şi navigatorii care navighează sub pavilionul unui stat membru sunt, de asemenea, excluși.
Un nou set de drepturi
Cei care deţin o singură autorizație ar beneficia de un set de drepturi similare cu cele ale lucrătorilor din UE, precum standarde de muncă fundamentale, recunoaşterea calificărilor, dreptul de a se afilia la sindicate, drepturi de pensie, asigurări sociale, servicii oferite de oficiile forţelor de muncă şi locuinţe publice. Ţările UE ar putea aplica propriile restricţii specifice pentru aceste drepturi.
Protecţie socială, locuinţe sociale şi pensii
Ca regulă generală, muncitorii non-UE se vor bucura de acelaşi acces la protecţie socială precum cetăţenii UE. Cu toate acestea, statele membre ar putea aplica restricţii pentru deţinătorii de contracte de muncă pe o durata mai mică de şase luni. Pentru cetăţenii non-UE care urmează să studieze într-o ţară UE, asistența socială ar putea fi de asemenea limitată. Statele membre vor avea totodată posibilitatea de a restricţiona accesul la serviciile publice, precum locuinţele publice, muncitorilor străinilor care au locuri de muncă.
La cererea deputaţilor europeni, directiva asigură faptul că lucrătorii non-UE îăi vor primi pensiile în tarile lor de origine, în aceleaşi condiţii şi la aceleaşi rate precum cetăţenii statelor membre.
Formarea profesională şi învăţământul
Tot la cererea deputaţilor europeni, cetăţenii non-UE şi cei care sunt înregistraţi ca şomeri vor beneficia de formare profesională şi educaţie. În timpul negocierilor, deputaţii au respins propunerea ţărilor membre de a limita aceste servicii doar la muncitorii străini angajaţi. În ceea ce priveşte accesul la învăţământul universitar sau la formare profesionala care nu se referă direct la ocuparea forţei de muncă, ţările membre ar putea impune condiţii specifice precum competenţa lingvistică.
Ce urmează
Postări
