This paper analyses how Russia’s hybrid interference targets European Union (EU) enlargement countries and how the EU responds, particularly with regard to its enlargement policy.
It develops a precise, strategy‑centred concept of ‘hybrid interference’ that distinguishes coordinated, multi‑instrument campaigns against domestic democratic orders from broader notions of hybrid warfare, influence or leverage. On this basis, it maps recurring vulnerabilities across nine enlargement countries – Albania, Bosnia and Herzegovina, Georgia, Kosovo, Moldova, Montenegro, North Macedonia, Serbia and Ukraine – and identifies six main instruments in Russia’s toolkit : covert political financing; information operations; legal‑constitutional obstruction via proxy elites; energy and economic leverage; cyber operations; and security‑sector penetration with support for proxy violence.
Provocările cu care se confruntă țările candidate la aderarea la UE în contextul amenințărilor hibride ale Rusiei
Publicația analizează modul în care ingerințele hibride ale Rusiei vizează țările candidate la aderarea la Uniunea Europeană (UE) și modul în care reacționează UE, în special în ceea ce privește politica sa de extindere. Lucrarea dezvoltă un concept precis și centrat pe strategie al „amenințări hibride”, care diferențiază campaniile coordonate și multi-instrumentale împotriva ordinii democratice interne de noțiunile mai largi de război hibrid, influență sau pârghii de presiune.
Pe această bază, lucrarea identifică vulnerabilitățile recurente din nouă țări candidate – Albania, Bosnia și Herțegovina, Georgia, Kosovo, Republica Moldova, Muntenegru, Macedonia de Nord, Serbia și Ucraina – și evidențiază șase instrumente principale din setul de mijloace al Rusiei:
- finanțarea politică sub acoperire
- operațiunile informaționale
- obstrucționarea juridico-constituțională prin intermediul unor elite-proxi
- pârghiile energetice și economice
- operațiunile cibernetice
- penetrarea sectorului de securitate, însoțită de sprijin pentru violența exercitată prin intermediul unor actori interpuși
Nucleul empiric combină o prezentare generală transfrontalieră cu o comparație aprofundată între Republica Moldova, Georgia și Serbia, pentru a arăta modul în care aceste instrumente sunt recombinate în funcție de diversele orientări interne și contexte de conflict.
Publicația examinează strategia UE de contracarare, aflată în continuă evoluție – de la Cadrul Comun din 2016, Strategia Globală și Busola Strategică, până la măsurile aplicate pe teren în țările candidate – subliniind atât progrese înregistrate în integrarea rezilienței hibride în condiționalitatea legată de procesul de aderare, cât și lacunele persistente în materie de punere în aplicare.
Documentul susține că instrumentele UE sunt cele mai eficiente acolo unde elitele orientate spre reformă se aliniază la obiectivele UE, așa cum este cazul Republicii Moldova, și sunt cel mai puțin eficiente acolo unde guvernele naționale preiau practicile autoritare ale Rusiei, cum se întâmplă în Georgia, sau urmează politici ambigue cu dublă pistă, ca în Serbia.
Recomandările finale indică modul în care Parlamentul European își poate utiliza competențele legislative, bugetare și de control pentru a integra reziliența democratică și măsurile de contracarare a acțiunilor hibride în centrul procesului de extindere.
Cuprins:
1.Introduction
2.Conceptualisation of hybrid warfare in the context of EU enlargement: Conceptual apparatus
3.Patterns of Russian interference: Exploiting the vulnerabilities across the Western Balkan countries and the Eastern neighbourhood
4.Russian hybrid interference: Exploring the tactics discussion of individual instruments and their use in empirical context
4.1. Covert and illicit political financing
4.2. Disinformation, propaganda and information space
4.3. Legal and constitutional obstruction via proxy elites
4.4. Energy, economic and oligarchic leverage
4.5. Cyber operations and technical sabotage
4.6. Security-sector penetration and support for proxy violence
5.Russian hybrid interference in practice: Comparing Georgia, Moldova and Serbia
5.1. Moldova: Elections as a laboratory of hybrid interference (P. 23-25)
5.2. Georgia: Internalising the Russian authoritarian playbook
5.3. Serbia: Hub, hybridisation and partial escape
5.4. Lessons from the three cases
6.The EU response to Russian hybrid interference and its effectiveness
6.1. EU's response on the ground in enlargement countries
6.2. Assessing the effectiveness of the EU's response
Postări
