Publicația cuprinde și:
Ghid privind jurisprudența
Curții Europene a Drepturilor
Omului (CtEDO) referitor la accesul
la informație, cu accent pe relevanța
acesteia pentru Republica Moldova, elaborat de:
Helen Darbishire, Expertă a Consiliului Europei (p.76-106)
Introducere
Noua Lege privind accesul la informațiile de interes public (LAIIP) a fost adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 9 iunie 2023. Această lege a intrat în vigoare la 8 ianuarie 2024, înlocuind Legea nr. 982/2000 privind accesul la informație (LAI). Proiectul „Sprijin pentru dialogul politic structurat, coordonarea implementării Acordului de asociere și îmbunătățirea procesului de aproximare legală” a oferit sprijin continuu Ministerului Justiției pe parcursul întregului proces de elaborare a noii LAIIP. În decursul procesului, a fost pregătit un set de documente și materiale, inclusiv:
• Recomandări privind reforma cadrului legislativ și instituțional pentru accesul la informațiile publice în Republica Moldova (ianuarie 2021);
• Conceptul noii Legi privind accesul la informații din Republica Moldova (februarie 2021);
• Revizuirea celor mai bune practici internaționale privind garanțiile legislative de transparență proactivă (ianuarie – februarie 2022);
• Analiza garanțiilor procedurale privind controlul jurisdicțional rapid și eficient al activităților administrative legate de accesul la informațiile publice (iulie 2022);
• Observații-cheie la proiectul de lege privind accesul la informațiile de interes public (septembrie 2022);
• Analiza privind accesul la informațiile de interes public versus protecția datelor cu caracter personal (noiembrie-decembrie 2022);
• Avizul final privind proiectul de LAIIP prezentat Parlamentului (martie 2023).
Necesitatea adoptării unei legi în totalitate noi care să reglementeze accesul la informațiile publice a fost evidențiată în mod clar în analiza „Recomandări privind reforma cadrului legislativ și instituțional pentru accesul la informațiile publice în Republica Moldova”, elaborată în ianuarie 2021. Această analiză a subliniat faptul că actuala Lege din 11 mai 2000 privind accesul la informație era relativ modernă la momentul adoptării sale, dar două decenii mai târziu nu mai corespunde standardelor internaționale și celor mai bune practici din acest domeniu. Printre principalele deficiențe, au fost identificate:
- Nu s-a acordat suficientă atenție transparenței proactive. Domeniul de aplicare al informațiilor care trebuie divulgate în mod proactiv este foarte limitat și descris la general, în comparație cu alte țări. Transparența proactivă nu este consacrată ca formă primară de acces la informații. Nu există standarde referitoare la forma de diseminare proactivă a informațiilor, de exemplu care să impună publicarea lor în formate deschise sau stabilirea unor standarde privind actualizarea informațiilor publicate în mod proactiv. Este necesar un catalog de informații mult mai amplu și detaliat care să fie divulgat în mod proactiv, însoțit de standarde tehnice care să garanteze că aceste informații sunt accesibile pe scară largă și periodic actualizate. În plus, este necesar să se acorde prioritate divulgării proactive, asigurându-se că transparența proactivă este forma majoră de punere în aplicare a dreptului de acces la informații.
- Deficiențe procedurale în legătură cu accesul la informații la cerere. Acestea includ, printre altele, reglementarea eronată a taxelor pentru accesul la informații, procedura ineficientă de revizuire a deciziilor autorităților publice referitoare la accesul la informații; procedura de recurs care nu asigură căi de atac eficiente împotriva refuzului accesului la informațiile publice sau a tăcerii administrative. Procedura în mai multe etape, inclusiv recursul administrativ pe intern (la conducerea superioară a deținătorului de informații sau la organul superior) nu este eficientă în asigurarea accesului rapid la informații. În practică, problema majoră este tăcerea administrativă, și anume lipsa unui răspuns la solicitările de informații publice. Această problemă ar putea fi abordată prin măsuri juridice speciale care să oblige autoritățile să răspundă cererilor și/sau mecanisme de impunere a sancțiunilor pentru nerespectarea termenelor stabilite. De asemenea, trebuie remarcat faptul că introducerea noului Cod administrativ care a intrat în vigoare în 2019 creează necesitatea clarificării relației acestuia cu Legea privind accesul la informație, în ceea ce privește procedura de examinare a cererilor de informații publice. Practica judiciară, inclusiv hotărârile Curții Supreme, a demonstrat deja probleme de corespondență între cele două legi. Acest lucru se datorează faptului că Legea privind accesul la informație nu conține nicio dispoziție care să precizeze relația sa cu Codul administrativ.
- Mecanismul slab de asigurare a respectării dreptului la informare, inclusiv lipsa unui catalog detaliat al încălcărilor dreptului la informare care fac obiectul sancțiunilor, mecanismul ineficace de impunere a sancțiunilor în baza dispozițiilor Codului Contravențional și ale Codului Penal. Potrivit art. 71 din Codul Contravențional, încălcarea intenţionată a dispoziţiilor legale privind accesul la informaţie sau a celor cu privire la petiţionare se sancţionează cu amendă de la 9 la 15 unităţi convenţionale (1 unitate = 50 lei) aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 18 la 30 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere. Potrivit articolului 180 din Codul Penal, încălcarea intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere a procedurii legale de asigurare și de realizare a dreptului de acces la informaţie, încălcare ce a cauzat daune în proporţii considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanei care a solicitat informaţii referitoare la ocrotirea sănătăţii populaţiei, la securitatea publică, la protecţia mediului, se pedepsește cu amendă de la 500 la 650 de unităţi convenţionale cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani.
Cu toate acestea, dispoziția din Codul Penal rămâne o literă moartă. Potrivit datelor obținute de Ministerul Justiției, nu a fost înregistrat niciodată vreun caz întemeiat pe articolul 180 din Codul Penal. În ceea ce privește dispoziția din Codul Contravențional menționată mai sus, aceasta este utilizată în practică, dar în principal în cazurile care nu au legătură cu accesul la informațiile publice, și anume în cele referitoare la petiții în general. Concluzii similare cu privire la calitatea cadrului legislativ privind accesul la informații au fost formulate și de alți actori și instituții. Acestea includ Raportul de evaluare ex-post a Legii privind accesul la informație elaborat de Parlamentul Republicii Moldova (8 iulie 2020) și rapoartele Freedom House privind indicele accesului la informații. Prin urmare, a fost salutată decizia Guvernului de a a lucra la elaborarea unei noi legi privind accesul la informațiile publice, în loc de a continua revizuirea legii adoptate în 2000. Amploarea modificărilor necesare în cadrul legislativ a justificat pe deplin elaborarea unei legi complet noi. Având în vedere analiza lacunelor și deficiențelor majore ale legii actuale, au fost identificate următoarele priorități pentru noua lege:
• Îmbunătățirea accesului la informațiile de interes public prin intermediul paginilor web ale instituțiilor publice, datorită unor cerințe extinse de transparență proactivă;
• Îmbunătățirea eficacității și eficienței procedurii de acces la informațiile de interes public la cerere;
• Asigurarea unei revizuiri eficace și accesibile a activităților și omisiunilor autorităților publice în gestionarea obligațiilor acestora în materie de transparență;
• Garantarea unei monitorizări eficace a conformității și a răspunderii pentru încălcarea dreptului la informare.
• Îmbunătățirea eficacității și eficienței procedurii de acces la informațiile de interes public la cerere;
• Asigurarea unei revizuiri eficace și accesibile a activităților și omisiunilor autorităților publice în gestionarea obligațiilor acestora în materie de transparență;
• Garantarea unei monitorizări eficace a conformității și a răspunderii pentru încălcarea dreptului la informare.
Trebuie subliniat faptul că toate aceste elemente au fost abordate în versiunea finală a LAIIP. Este binevenit faptul că Ministerul Justiției a împărtășit observațiile majore ale autorilor cu privire la deficiențele cadrului legislativ actual și viziunea acestora în legătură cu prioritățile în materie de reformă. În special, următoarele elemente ale LAIIP trebuie subliniate ca marcând progrese considerabile în comparație cu cadrul legislativ actual:
• Catalogul general al entităților care fac obiectul obligației de a comunica informații de interes public;
• Definirea largă a informațiilor publice, care reflectă în special conceptul de transparență consacrat de Convenția de la Tromsø;
• Definirea largă și nediscriminatorie a entităților care beneficiază de dreptul de acces la informații.
• Definirea largă a informațiilor publice, care reflectă în special conceptul de transparență consacrat de Convenția de la Tromsø;
• Definirea largă și nediscriminatorie a entităților care beneficiază de dreptul de acces la informații.
Trebuie remarcat faptul că actuala Lege privind accesul la informație, în pofida garantării constituționale a dreptului universal de acces la informațiile de interes public, limitează acest drept la rezidenții Republicii Moldova. Persoanele juridice, precum și străinii care nu sunt rezidenți ai țării nu sunt incluși printre beneficiarii dreptului la informare;
• Un catalog restrâns și specific de restricții legitime în ceea ce privește accesul la informații;
• Un catalog extins de informații care urmează să fie divulgate în mod proactiv pe paginile web ale instituțiilor publice, însoțite de standarde tehnice pentru publicare;
• Procedura simplificată de revizuire a deciziilor instituțiilor publice referitoare la accesul la informații.
• Procedura simplificată de revizuire a deciziilor instituțiilor publice referitoare la accesul la informații.
Asigurarea accesului direct la instanță, combinată cu măsuri speciale de simplificare și accelerare a procedurii judiciare, ar trebui să sporească eficacitatea controlului jurisdicțional în cauzele în legătură cu accesul la informații;
• Catalog detaliat al încălcărilor dreptului la informare supus răspunderii juridice, combinat cu un nou regim de răspundere juridică, conform căruia instanța va impune sancțiuni în timpul examinării plângerilor împotriva deciziilor și omisiunilor instituțiilor publice privind accesul la informații.
Având în vedere aceste îmbunătățiri, evaluarea generală a LAIIP este pozitivă. Este clar că aceasta marchează un pas important înainte, în comparație cu cadrul legislativ actual. Legea rămâne în conformitate cu Convenția de la Tromsø și cu alte standarde internaționale din domeniu. Cu toate acestea, eficacitatea reală a acestei legi în urmărirea unei transparențe sporite a organismelor publice va depinde în mare măsură de eforturile de implementare a legii depuse de furnizorii de informații, de instituțiile responsabile de monitorizare și control, precum și de partenerii din societatea civilă și cetățenii particulari.
Acest manual este conceput ca un ghid practic pentru toți acești actori, sprijinindu-i în aplicarea noii legi. Scopul său este clarificarea celor mai importante concepte, dar și furnizarea unor orientări practice, în special pentru furnizorii de informații.
Prin urmare, în loc de considerații academice, manualul conține orientări referitoare la aplicarea unor dispoziții specifice, instrucțiuni și modele pentru acte specifice.
Manualul conține, de asemenea, trimiteri la standardele internaționale și informații din practica altor țări europene.
Prezentul Ghid reunește principalele standarde internaționale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la dreptul de acces la informație54, pentru a ajuta la luarea deciziilor referitoare la divulgarea sau nu a informațiilor în practică, precum și pentru a contribui la dezbaterea publică privind modificările și reformele juridice.
Ghidul conține răspunsuri la o serie de întrebări importante cu privire la dreptul de acces la informație, cu trimitere la hotărârile relevante ale Curții Europene a Drepturilor Omului.
Există o Anexă cu un rezumat al principalelor cauze. În acest ghid, se pune un accent deosebit pe relația dintre dreptul de acces la informații și dreptul la libertatea de exprimare. Acest lucru se datorează faptului că toate standardele internaționale privind drepturile omului fac această legătură.
Dreptul de acces la informații este considerat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca meritând o protecție specială atunci când informațiile solicitate sunt necesare pentru ca jurnaliștii și organizațiile societății civile să își exercite dreptul la libertatea de exprimare, îndeplinindu-și rolul de „câini de pază” publici sau sociali. Prin extensie, alți solicitanți de informații care necesită informații pentru a-și putea exercita dreptul la libertatea de exprimare au, de asemenea, un drept consolidat.
Postări
