Cei cinci președinți, și anume Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, Donald Tusk, președintele reuniunii la nivel înalt a zonei euro, Jeroen Dijsselbloem, președintele Eurogrupului, Mario Draghi, președintele Băncii Centrale Europene și Martin Schulz,
președintele Parlamentului European, au dezvăluit la 22.06.2015 planuri
ambițioase menite să aprofundeze uniunea economică și monetară (UEM)
începând din 1 iulie 2015 și să o finalizeze cel mai târziu în 2025.
Pentru ca viziunea lor referitoare la viitorul UEM să devină realitate,
aceștia propun măsuri concrete care urmează să fie puse în aplicare pe
parcursul a trei etape: unele acțiuni, cum ar fi introducerea unui sistem european de asigurare a depozitelor, trebuie întreprinse rapid, în anii următori, și vor fi urmate de alte măsuri precum crearea unei viitoare trezorerii a zonei euro,
care merg mai departe și prevăd partajarea suveranității între statele
membre ce au adoptat moneda euro. Aceste măsuri se înscriu în optica
celor cinci președinți potrivit căreia este oportun să se facă tranziția
de la un sistem de norme la un sistem fondat pe instituții, pentru a se
garanta că UEM este întemeiată pe o arhitectură transparentă și extrem
de solidă. Realizarea unei uniuni economice și monetare mai profunde și
mai echitabile a fost una dintre cele 10 priorități majore ale
președintelui Juncker enunțate în Orientările sale politice.
Președintele Juncker a declarat: „Euro este o monedă utilizată în prezent de 19 state membre ale UE și de peste 330 de milioane de cetățeni. Putem să fim mândri de acest lucru. Uniunea economică și monetară protejează Europa, însă modul său de funcționare poate fi îmbunătățit. Uniunea noastră economică și monetară rămâne incompletă; la preluarea mandatului, am promis că voi depune eforturi pentru a consolida și a completa măsurile fără precedent pe care le-am adoptat în timpul crizei și pentru a le face să devină mai echitabile din punct de vedere social și mai legitime din punct de vedere democratic. Noi, cei cinci președinți, expunem astăzi viziunea noastră comună. Lumea întreagă ne privește și dorește să știe încotro ne îndreptăm. Astăzi definim integrarea monetară și o conducem spre destinația sa finală.”
Valdis Dombrovskis, vicepreședintele pentru moneda euro și dialog social, a afirmat: „Uniunea economică și monetară a fost consolidată în anii din urmă, nu în ultimul rând prin prisma crizei financiare și economice. Însă aceasta rămâne totuși incompletă. Raportul prezentat astăzi oferă piste menite să consolideze și mai mult uniunea economică și monetară în anii următori, procedându-se în etape. Suntem pregătiți să prezentăm propunerile specifice care sunt necesare pentru a materializa această viziune ambițioasă, dar pragmatică. Finalizarea UEM nu constituie însă un scop în sine, ci este o modalitate de a contribui la sporirea creșterii economice, a numărului de locuri de muncă și a prosperității pentru toți cetățenii, acum și în viitor.”
În pofida
progreselor înregistrate în ultimii câțiva ani, îndeosebi ca urmare a
lansării uniunii bancare, UEM rămâne incompletă. Există divergențe
semnificative la nivelul zonei euro, iar criza din ultima perioadă a
scos și mai mult în evidență neajunsurile existente. Este clar că, având
în vedere cele 18 milioane de șomeri și numărul mare de persoane expuse
riscurilor de excluziune socială din cadrul societăților noastre, mai
rămân multe de făcut pentru a conferi trăinicie zonei euro – a doua mare
economie a lumii. Avem nevoie de o bază durabilă, echitabilă și cu
legitimitate democratică pentru viitor, care să contribuie la sporirea
creșterii economice, la crearea mai multor locuri de muncă și la mai
multă prosperitate pentru toți cetățenii.
Raportul prezintă trei etape distincte menite să transforme în realitate viziunea celor cinci președinți
Ce aspecte sunt abordate în mod concret în raportul celor cinci președinți?
1. Către o uniune economică a convergenței, a creșterii economice și a ocupării forței de muncă
Această uniune ar trebui să se bazeze pe patru piloni, și anume: crearea unui sistem de autorități în materie de competitivitate la nivelul zonei euro;
consolidarea punerii în aplicare a procedurii privind dezechilibrele
macroeconomice; un accent mai puternic pe ocuparea forței de muncă și pe
obținerea unor performanțe sociale; o mai bună coordonare a politicilor
economice în cadrul unui semestru european reînnoit (a se vedea anexa
2). Aceste obiective ar trebui puse în practică pe termen scurt (etapa
1), pe baza unor măsuri practice și a metodei comunitare. Pe termen
mediu (etapa 2), procesul de convergență ar trebui să devină mai constrângător prin instituirea unui set de standarde comune de înalt nivel care ar urma să fie definite în legislația UE.
Autoritățile în materie de competitivitate
Obiectivul
autorităților în materie de competitivitate nu ar trebui să fie acela
de a armoniza la nivel transfrontalier practicile și instituțiile
responsabile de stabilirea salariilor. Aceste procese diferă foarte mult
în cadrul UE și reflectă în mod justificat preferințele și tradițiile
juridice naționale.
Pe baza unui model comun, fiecare stat membru
ar trebui să decidă organizarea exactă a autorității sale în materie de
competitivitate, însă acestea ar trebui să aibă legitimitate democratică
și să funcționeze în mod independent. Actorii de la nivel național, cum
ar fi partenerii sociali, ar trebui să își păstreze rolul conferit de
practicile consacrate din fiecare stat membru, însă ar trebui să
utilizeze avizele autorităților ca orientări în cursul negocierilor de
stabilire a salariilor. Unele state membre, precum Țările de Jos și
Belgia, au deja astfel de autorități.
2. Către o uniune financiară
Uniunea
economică și cea financiară sunt complementare și se consolidează
reciproc. Progresele realizate pe aceste două fronturi trebuie să
reprezinte o prioritate absolută în etapa 1. Întrucât marea majoritate a
banilor este constituită din depozite bancare, moneda poate fi cu
adevărat unică doar dacă există același nivel de încredere în siguranța
depozitelor bancare, indiferent de statul membru în care își desfășoară
activitatea o bancă. Acest lucru necesită un mecanism unic de
supraveghere bancară, un mecanism unic de rezoluție bancară și un sistem
unic de garantare a depozitelor. Obiectivul privind mecanismul unic de
supraveghere bancară a fost atins deja. S-a convenit asupra unui
mecanism unic de rezoluție cu un fond unic de rezoluție (care va deveni
operațional la 1 ianuarie 2016). Ca un pas următor, cei cinci președinți
propun lansarea în cadrul etapei 1 a unui sistem european de garantare a depozitelor (European Deposit Insurance Scheme – EDIS),
care ar putea fi instituit sub forma unui sistem de reasigurare la
nivel european pentru sistemele naționale de garantare a depozitelor.
3. Către o uniune fiscală
Politicile
fiscale nesustenabile nu numai că periclitează stabilitatea prețurilor
din Uniune, ci afectează și stabilitatea financiară. Pe termen scurt
(etapa 1), cei cinci președinți propun crearea unui consiliu fiscal european cu rol consultativ
care ar coordona și ar completa consiliile fiscale existente deja la
nivel național (a se vedea anexa 3). Consiliul respectiv ar urma să
asigure o evaluare independentă, la nivel european, a modului în care
bugetele îndeplinesc obiectivele economice formulate în cadrul de
guvernanță fiscală al UE. Pe termen mai lung (etapa 2), ar trebui să fie
instituită o funcție comună de stabilizare macroeconomică
pentru a face față în mod mai eficient șocurilor care nu pot fi
gestionate doar la nivel național. Aceasta ar urma să îmbunătățească
atenuarea șocurilor macroeconomice de mare anvergură și ar asigura o mai
mare reziliență a UEM. O astfel de funcție de stabilizare ar putea să
se bazeze pe Fondul european pentru investiții strategice
ca un prim pas, prin identificarea unei rezerve de surse de finanțare
și de proiecte de investiții specifice zonei euro, care ar urma să fie
valorificată.
4. Răspunderea democratică, legitimitatea și
consolidarea instituțională: trecerea de la un sistem de norme la un
sistem bazat pe instituții
O mai mare răspundere și
integrare la nivelul UE și al zonei euro înseamnă o mai mare
interdependență. De asemenea, acest lucru presupune o mai bună
repartizare a noilor competențe și o transparență sporită cu privire la
cine decide ce și când. Acum este momentul să ne revizuim și să ne
consolidăm construcția politică: raportul propune consolidarea implicării și a controlului parlamentar,
atât la nivel național, cât și la nivel european, în special în ceea ce
privește recomandările specifice fiecărei țări, programele naționale de
reformă și analiza anuală a creșterii. Pe termen scurt (etapa 1), UEM are nevoie de o reprezentare externă unificată, astfel cum se prevede în Orientările politice
ale președintelui Juncker. În prezent, UE și zona euro nu sunt încă
reprezentate ca o singură entitate în cadrul instituțiilor financiare
internaționale, în special în cadrul FMI. Din cauza acestei fragmentări,
UE nu se prevalează de întreaga sa forță de negociere politică și
economică. Cei cinci președinți propun, de asemenea, consolidarea rolului Eurogrupului.
Pe termen scurt, acest lucru ar putea necesita o consolidare a
președinției sale și a mijloacelor de care dispune. Pe termen mai lung
(etapa 2), ar putea fi avut în vedere un președinte al Eurogrupului cu
normă întreagă.
În fine, în timp ce statele membre din zona euro
vor continua să ia decizii cu privire la impozitare și la repartizarea
cheltuielilor bugetare în funcție de alegerile naționale în materie de
politici, va trebui tot mai mult ca anumite decizii să fie luate în mod
colectiv, asigurându-se, în același timp, răspunderea democratică și
legitimitatea. O viitoare trezorerie a zonei euro ar putea fi forul potrivit pentru această activitate colectivă de luare a deciziilor.
5. Dimensiunea socială a UEM
Una
din principalele lecții desprinse în urma crizei este faptul că o „UEM
cu un rating de tip AAA” trebuie să coreleze existența unor economii
competitive care sunt în măsură să inoveze și pot să aibă sorți de
izbândă într-o lume tot mai globalizată cu necesitatea unui nivel înalt
de coeziune socială. Potrivit declarației președintelui Juncker rostite
în fața Parlamentului European cu ocazia alegerii sale în funcția de
președinte al Comisiei Europene: „Îmi doresc ca Europa să se
consacre obținerii unui rating de tip AAA pe plan social, precum și
dobândirii unui rating de tip AAA în domeniul financiar și economic.”,
se poate concluziona în special că piețele forței de muncă și sistemele
de protecție socială trebuie să funcționeze bine și să fie sustenabile
în toate statele membre din zona euro. Obținerea unor rezultate mai bune
pe piața forței de muncă și a unor performanțe sociale sporite, precum
și coeziunea socială ar trebui să se afle în centrul noului proces de
„convergență ascendentă” prezentat în acest raport.
Pașii următori: prezentul raport a evidențiat principalele măsuri necesare pentru finalizarea UEM cel mai târziu în 2025. Primele inițiative ar trebui să fie lansate de instituțiile UE începând cu 1 iulie 2015.
Pentru a pregăti tranziția dintre etapele 1 și 2, Comisia, în
consultare cu președinții celorlalte instituții ale UE, va prezenta o
„carte albă” în primăvara anului 2017, în care se vor
evalua progresele realizate în etapa 1 și se vor schița pașii care
trebuie urmați în viitor. În cadrul acestui document se vor discuta
condițiile prealabile de ordin juridic, economic și politic aferente
măsurilor mai cuprinzătoare care sunt necesare pentru finalizarea UEM în
etapa 2 și se vor utiliza contribuțiile analitice ale unui grup consultativ de experți. Transpunerea la nivel legislativ și instituțional a raportului celor cinci președinți ar trebui să înceapă fără întârziere.
UE: e-publicatii - O uniune economică și monetară mai aprofundată și mai echitabilă
Sistemul monetar european / CPESC
Postări
