BV - Comisia de la Veneția: Opinie despre infracțiunea de îmbogățire ilicită

CDL-AD(2022)029-e

Republic of Moldova - Joint amicus curiae Brief of the Venice Commission and the OSCE/ODIHR relating to the offence of illicit enrichment, adopted by the Venice Commission at its 132nd Plenary session (Venice, 21-22 October 2022)

În cadrul celei de-a 132-a sesiuni plenare (21-22 octombrie 2022), Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția) a adoptat Opinia comună amicus curiae a Comisiei de la Veneția și a Biroului OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (OSCE/ODIHR) privind infracțiunea de îmbogățire ilicită.

Context: 

La 28 iulie 2022 și, respectiv, la 4 august 2022, Președintele Curții Constituționale a Republicii Moldova le-a solicitat Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept a Consiliului Europei (în continuare „Comisia de la Veneția” ) și Biroului OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (în continuare „OSCE/ODIHR”) o opinie amicus curiae cu privire la infracțiunea de îmbogățire ilicită. În conformitate cu practica existentă referitoare la recepționarea aceleiași cereri, Comisia de la Veneția și OSCE/ODIHR au decis să pregătească în comun opinia amicus curiae, informând în acest sens Curtea Constituțională a Republicii Moldova.

Concluzii: 

În opinia amicus curiae, OSCE/ODIHR și Comisia de la Veneția pune la dispoziția Curții Constituționale standardele internaționale și europene relevante și practicile de drept comparat cu privire la problemele ridicate în cerere, astfel încât să faciliteze examinarea de către Curte a chestiunii/lor pe de rolul ei. Totuși, ține de Curtea Constituțională să decidă, în cele din urmă, cu privire la interpretarea legilor naționale și a Constituției sale. La interpretarea legilor naționale referitoare la infracțiunea de îmbogățire ilicită, Curtea Constituțională trebuie, inter alia, să adopte o interpretare sistemică, ținând cont de faptul că prevederile contestate ale Codului penal trebuie privite în lumina normelor relevante ale Codului de procedură penală.

Având în vedere considerentele de mai sus, pot fi făcute următoarele observații pentru problemele ridicate de Curtea Constituțională în solicitarea ei.

Articolul 3302 din Codul penal nu ar fi contrar principiilor prezumției de nevinovăție, ale legalității incriminării și ne bis in idem din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului și a standardelor internaționale dacă: a) această prevedere ar fi interpretată în sensul în care cere demonstrarea posesiei unor bunuri a căror valoare excedează mijloacelor obținute și demonstrarea faptului că aceste bunuri nu puteau fi obținute în mod legal, în timp ce le permite acuzaților să infirme prima facie orice acuzare care le este adusă prin prezentarea unor probe suficiente pentru a ridica îndoieli cu privire la alegațiile acuzării referitoare la probarea elementelor materiale ale infracțiunii, inclusiv prin contestareafaptului deținerii bunurilor, a valorii acestora sau prin probarea caracterului licit al dobândirii bunurilor –persoana având astfel posibilitatea, în conformitate cu standardele procedurale ale procesului echitabil, să se exonereze de acuzațiile care îi sunt aduse; b) Curtea Constituțională poate conchide că (I) o persoană poate cunoaște din textul acestei norme – dacă este necesar, cu o consultanță juridică adecvată și cu ajutorul oricărei interpretări disponibile oferite de tribunale – ce acte și omisiuni ar face-o să răspundă penal și (II) prevederile în discuție nu urmăresc să se aplice deținerii unor bunurilor obținute ilegal înainte de intrarea lor în vigoare sau să conducă la aplicarea unei pedepse mai grave decât era cazul, datorită faptului că conține elemente constitutive similare cu cele ale unei infracțiuni existente anterior; c) nu a existat o achitare sau o condamnare în privința unei infracțiuni similare și nici nu au fost inițiate proceduri pe baza acestei prevederi sau, în cazul în care ambele au avut survenit, cel de-al doilea set de proceduri este întrerupt.

Ține de competența Curtea Constituțională a Republicii Moldova să decidă dacă Constituția Republicii Moldova îi permite să se pronunțe cu privire la faptul dacă Parlamentul Republicii Moldova a respectat principiul ultima ratio. Totuși, stabilirea răspunderii penale pe baza articolul 3302 din Codul penal nu ar fi a priori contrară marjei de apreciere de care pe care o au la dispoziție statele membre ale Consiliului Europei și statele membre OSCE cu privire la stabilirea câmpul de aplicare a politicilor lor penale.

Standardul de probă aplicabil trebuie să fie conform cu standardele internaționale și cu Codul de procedură penală al Republicii Moldova. Acuzatul trebuie să poată infirma orice probă prima facie împotriva sa doar prin prezentarea unor probe suficiente care să ridice un dubiu referitor la argumentele acuzării cu privire la orice element constitutiv al infracțiunii.

Detalii: https://venice.coe.int/webforms/documents/?pdf=CDL-AD(2022)029-e

Traducerea Opiniei, efectuată de Curtea Constituțională, poate fi accesată aici: CDL-AD(2022)029